Sibiul a scris istorie in România de nenumărate ori. Acum, în 2022, dupa doi ani de pandemie, în anul în care avem un război la graniţă, în plină criză, Sibiul are nevoie de nume mari, care să îl recomande din nou, care să scrie istorie aici, care să pună primul oraş din România devenit Capitală Culturală Europeană în 2007, din nou pe harta care contează cu adevărat, a lumii.
Sibiul poate excela doar prin cultură şi turism cultural la momentul acesta.
Avem o singură şansă la Sibiu – să ne reinventăm, folosind toate avantajele culturale. În 2008, imediat după istoricul an al Capitalei Culturale Europene, primarul de atunci, Klaus Iohannis anunţa că am înregistrat pentru prima dată în istoria municipiului, un milion de turişti. Nu ne mai putem compara cu timpurile din urmă cu 15 ani. Totul s-a schimbat în întreaga lume: lumea de azi nu mai este cea de dinainte de COVID-19, de dinaintea războiului din Ucraina.
Sibiul bun înseamnă să fim în stare să avem săli de spectacole şi concerte pe măsura culturii ce se poate produce aici.
Avem o sală veche a Teatrului Naţional „Radu Stanca”, un teatru cu actorul Constantin Chiriac, directorul care a contribuit esenţial ca Sibiul să aibă şansa istorică de a intra în UE, în calitate de Capitală Culturală Europeană. Nici în 2022, teatrul care ne dă în fiecare an un festival internaţional unic, nu are o sală măcar mai mare, pentru spectatorii lui şi cei veniţi din toată ţara aici şi nu numai. Şi totuşi în 2022, Constantin Chiriac şi echipa ne-au făcut pentru zece zile să uităm de toate: a adus din nou, la festivalul care a transformat Sibiul într-o imensă scenă, nume mari. Oameni de cultură care contează în România, în Europa, unii chiar în lumea toată.
Teatrul de copii de la Sibiu înseamnă mult nu doar pentru oraş, ci şi pentru România. Actualul director, Adrian Tibu, a demonstrat că la „Gong” pot avea loc evenimente în premieră pentru ţara asta, a reinventat o altă sală mult prea mică, care a devenit un loc minunat în care nume mari ale culturii româneşti şi nu numai au poposit ca să ne încânte. Încă de pe stradă, chiar şi faţada de la „Gong”, te face să te opreşti, să iei cu tine unul din citate şi să mergi altfel, schimnat în bine, mai departe.
Ne lăudăm cu teatrul de balet. Dar asta îi datorăm actualului director, Ovidiu Dragoman. Noroc că balerinii au un sediu modern, făcut de Primăria Municipiului Sibiu, cu o sală de repetiţii pe măsura lor. Dar nu au sală proprie. Da, Sibiul merită să aibă cu adevărat balet şi o sală pe măsură. Nu o are.
Operă. Nu avem. Avem însă un festival, care are loc în organizarea Filarmonicii din Sibiu. Filarmonica de Stat din Sibiu are Sala Thalia, sediul primului teatru din România. Are Filarmonica din Sibiu, o sală mai mare? Nu are. Şi totuşi Filarmonica condusă de dirijorul Cristian Lupeş a reuşit în 2022, ceea ce nu a mai reuşit nicio altă instituţie de cultură din Sibiu: Prinţul Charles a vorbit de la pupitrul pus pe scena Sălii Thalia. Da, Prinţul Charles însoţit de Constantin Chiriac, mai fusese la Sibiu, la Muzeul de Istorie, să vadă repetiţia unui spectacol, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru, dar nu a fost cu adevărat într-o instituţie a Sibiului să vorbească în calitate oficială. O filarmonică care ne-a adus la Sibiu în 2022, nume importante. Recent am scris de Matei Varga. Să ai la Sibiu în concert pe cel mai mare pianist român, adus de la New York, un muzician obişnuit cu scenele mari ale lumii, nu e puţin lucru.
Ne mândrim toţi românii cu „Junii Sibiului”, fenomenul cultural născut la Gura Râului. Acum „Junii Sibiului” au devenit brandul judeţului Sibiu, datorită coregrafei Silvia Macrea şi a echipei. Dar „Junii Sibiului” nu au propria sală de spectacole, deşi ar merita-o. Consiliul Judeţean Sibiu a reuşit să investească în anii trecuţi şi le-a asigurat un sediu, cu sală de repetiţii pentru dansatori şi orchestră. Dar „Junii Sibiului” merită mult mai mult. Nu există niciun eveniment major de ţară al României, fie că am intrat în UE, NATO, am fost invitaţi în Europa, SUA sau Dubai la târguri şi evenimente mondiale, absolut toţi preşedinţii, premierii României au pus pe lista de „ambasadori” culturali, „Junii Sibiului”. În august, cei de la „Junii Sibiului” organizează festivalul internaţional, „Cântecele Munţilor”, cu peste 600 de artişti aduşi de pe trei continente. Dar nu într-o sală de spectacole nouă, ci în Piaţa Mare. Nu pe o scenă proprie, ci pe una închiriată cu bani mulţi.
Muzeul ASTRA. Cel mai mare muzeu de profil din România, unul dintre cele mai mari din Europa, organizează evenimente diverse, în Pădurea Dumbrava, iar actualul director, Ciprian Ştefan are ambiţia ca aproape zilnic, un vizitator dacă merge la muzeu, să vadă şi ceva viu, în direct, un eveniment, nu doar casele bunicilor şi străbunicilor, aduse din satele ţării, la Sibiu. Însă când vine vorba de un spectacol, un concert, are o scenă unică, scena de pe Lacul Dumbrava, care nu a fost modernizată. Este una din cele două scene în aer liber din municipiul Sibiu, cealaltă fiind de regulă închiriată pe bani mulţi, în Piaţa Mare, la evenimente. Tot în cadrul ASTREI vorbim şi de filmul documentar, un festival care se contopeşte cu Sibiul. Aşa cum spui TIFF şi spui Cluj, tot aşa când rosteşti ASTRA Film spui sibianul Dumitru Budrala, care lasă ceva valoros şi el în urma lui.
Singurul festival de muzică unde se plăteşte bilet în Sibiu: ARTmania, organizat de sibianca Codruţa Vulcu, la finalul acestei săptămâni. ARTmania foloseşte drept „sală” de concert, Piaţa Mare şi îşi închiriază scena pe care urcă artiştii, nume importante din rock, aduse la Sibiu.
Sibiul nu este în stare să aibă o sală de evenimente pe măsura numelor din cultura românească şi mondială pe care le invită la el acasă. Am avut un cort. În 2007. Care a costat foarte mult şi pe care l-am aruncat. L-am folosit doar în 2007, pe parcarea de la Cazarma 90. De ce?
Sibiul nu are nici măcar o scenă a lui. Nici municipiul, nici judeţul. O scenă cu toate cele necesare, pe care să o dea instituţiilor de cultură măcar, când fac evenimente în Piaţa Mare.
Ne-a mai rămas Stadionul Municipal. O altă investiţie foarte mare. Pentru o echipă de fotbal care s-a întors în prima ligă. Vom merge la spectacole/concerte pe stadion? Nu ştim. Dar şi aşa, ca să mergem la Sibiu la concerte pe stadion, aşa cum merg alţi români din oraşele mari, ca să nu zic alţi europeni, şi acolo ne-ar trebui o scenă complet utilată. Nu există.
Ne mândrim cu un oraş cu farmec medieval, în care am investit masiv în urmă cu 15 ani, când ne-am pregătit cu adevărat de oaspeţi importanţi din cultura mare şi de turişti din lumea largă.
Sibiul mai bun ar însemna cu adevărat investiţii masive, cu studii făcute de specialişti care să poată prognoza câţi din banii cheltuiţi se pot întoarce înapoi în economia locală şi ar trebui să înţelegem că aceste agende culturale ar trebui să fie analizate mai atent de oameni independenţi, cu expertiză serioasă. Nu tot ce este pe agenda culturală este cultură cu adevărat, o spun tot mai des oamenii din instituţiile de cultură din Sibiu. Şi nu toate evenimentele sunt de calitatea pe care o merită Sibiul bun.
Ceea ce ne rămâne este speranţa. Speranţa că va exista mai multă transparenţă, mai mult profesionalism şi mai multe nume mari aduse la Sibiu, în primul rând pentru sibieni, dar şi pentru turişti. Speranţa unei scene. Speranţa unor săli pentru spectatori cu adevărat gândite pentru o fostă Capitală Culturală Europeană. Sibianul merită mai mult, dar şi artistul cu adevărat valoros care vine în oraşul de pe malurile Cibinului.
Avem nume care contează în cultura mare a României. Şi aş da doar două nume: actorul Constantin Chiriac şi coregrafa Silvia Macrea. Asta nu înseamnă că doar aceşti doi oameni de cultură ai Sibiului sunt valoroşi. Nu. Mult mai mulţi contează. Ce reuşesc cei doi însă este ca an de an, chiar şi în pandemie, să se încăpăţâneze să rămână în categoria elitelor. Şi atrag constant elite la Sibiu. Singura noastră şansă este să aducem nume mari la Sibiu, ca să rămânem cu adevărat vizibili la nivel naţional şi internaţional.
Sursa FOTO: Facebook
