Întotdeauna am fost atrasă de transpunerea în teatru a cărților, a literaturii. Simt că nu pot rata spectacole care se joacă cu textele scriitorilor și le dau noi înfățișări.
Băieții de zinc de la Teatrul Bulandra, în regia lui Yuri Kordonsky, a fost una din piesele de teatru pe care le-am așteptat cu nerăbdare de când am văzut programul festivalului.
Spectacolul este construit dintr-o serie de confesiuni despre războiul rus în Afganistan, care stau la baza romanului “Soldații de zinc” al laureatei Premiului Nobel Svetlana Aleksievici.
Svetlana Aleksievici este jurnalistă și cărtile ei sunt adevărate investigații de jurnalism desfășurate pe parcursul mai multor ani.
Aș aminti cartea ei „Războiul nu are chip de femeie” care este construită dintr-o serie de interviuri cu femei care au luptat în Armata Roşie în al Doilea Război Mondial. Sau „Rugăciune pentru Cernobâl” pentru care a petrecut mai mulți ani adunând mărturii de la supraviețuitorii dezastrului.
În 2015 a primit Premiul Nobel pentru literatură, pentru „scrierile sale polifonice, un monument dedicat suferinţei şi curajului în zilele noastre“, devenind una dintre puținele scriitoare premiate pentru nonficţiune.
Revenind la piesa de teatru, ea desface și etalează în fața noastră, mărturiile unor mame care și-au pierdut copiii în război.
Confesiuni sfâsietoare, de un dramatism greu de suportat, monologuri ce-ți zmulg lacrimi și oftaturi adânci. Povești care îți dau dureri de cap, pe care ai vrea să le poți uita cât mai repede după final, dar care rămân lipite de tine ca dovadă a puterii pe care o are teatrul asupra sufletelor noastre.
Cele șapte actrițe joacă impecabil, Mariana Mihuț întruchipând-o pe Svetlana Aleksievici, celelalte dând voci, nuanțe si conturând un personaj cumva universal: Mama.
Mama care-și plânge moartea copilului și se umple de ură și revoltă în fața unui război crud și nedrept care le-a răpit copiii.
Mamă am fost fiecare dintre noi, femeie sau bărbat din sală, și am simțit fiecare zbucium de pe scenă zvâcnindu-ne în corp.
Fiecare personaj ne povestește cazul său, moartea pe care si-o plânge, lăsându-ne aceeași întrebare fără răspuns: de ce?
Singurul răspuns posibil, cu care poți pleca acasă, este dispariția umanității, degradarea umană pe care o aduce cu el orice război.
Închizi ochii și rămăi în fiecare părticică a corpului cu întrebarea pusă de pe scenă la final: “Cât om a mai rămas din om?”
Băieții de zinc
după SVETLANA ALEKSIEVICI
traducere JUSTINA BANDOL
dramatizare și adaptare scenică YURI KORDONSKY
Distribuție
MARIANA MIHUȚ (Svetlana)
DANA DOGARU (Prima mamă)
ANA IOANA MACARIA (A doua mamă)
RODICA LAZĂR (Asistenta medicală)
PROFIRA SERAFIM (A treia mamă)
MIRELA GOREA (A patra mamă)
CAMELIA MAXIM (A cincea mamă)
Foto: Sebastian Marcovici
