Ierbar sau poezie? Cum ne colecționăm esența?
Îmi doream mult să văd acest spectacol. Pentru că face parte din universul lui Afrim, care mereu mi-a oferit atât de multe în teatru, și mai ales pentru că eram curioasă cum ar putea fi transpusă Cartea plantelor și animalelor, cartea de poezii a Simonei Popescu, într-o piesă de teatru.
Am citit poeziile Simonei Popescu și când am auzit de acest spectacol, nu am reușit să îmi imaginez cum ar putea ieși din versuri, un scenariu de teatru. Radu Afrim a găsit o metodă modernă de a construi atmosfera poetică și a îmbina versurile cu umorul. A păstrat poeziile în forma lor originală, dar a adăugat piesei un fir narativ comic, scris de el, care a ținut în sală chiar și spectatorii mai puțin iubitori de poezie. Am simțit că Afrim a căutat atent cea mai bună metodă de a face oamenii să asculte poezia. Spectacolul este o fuziune tandră între râs, sensibilitate, poeme și nostalgie.
Întreaga scenă este o grădină imensă, plină de plante, ierburi și pomi. O seră de plante construită în decor, devine spațiul care sparge realitatea poveștilor, locul care declanșează schimbarea în universul scenic și în personaje. Exact ca într-un roman sau într-o poveste bine scrisă, este nevoie de ceva care să schimbe ordinea lucrurilor.
Asistăm la povești de viață și de dragoste care se construiesc în jurul serei de plante și încep să se împletească între ele. Scena de teatru devine un ierbar unde Afrim colecționează alături de plante, frânturi de viață și versuri. Le oferă nemurire. Cupluri de vârste diferite ne dezvăluie poveștile lor, gravitează și înverzesc, împrumutând din fragilitatea plantelor și emoțiile poeziei. Totul se îmbracă de efemerul și frumusețea naturii și a versurilor.
Probabil marea reușită a acestui spectacol este puterea lui de a te conține, de a te include pe nesimțite. Te face să fii și tu plantă și poezie. Ești acolo în seră. Vegetalul devine parte din tine.
Spațiul care face trecerea spre ireal, funcționează pentru fiecare om din sală. Încet, începem parcă să rememoram propriile iubiri, prietenii, vise uitate.
Suntem în același ierbar cu personajele, ne dâm filâ cu filâ și ne căutăm de seva vie… de ce a rămas nemuritor din poezia ființei noastre.
Ierbar
Teatrul Național Târgu-Mureș – Compania Liviu Rebreanu
Regia
Radu Afrim
De
Simona Popescu & Radu Afrim
Credit foto Sebastian Marcovici (foto 1) și Cristina Gânj (foto 2,3,4,5)
