Toţi românii ştiu că în 24 ianuarie sărbătorim Unirea Principatelor Române, dar tot într-o zi de 24 ianuarie s-a născut cel mai celebru ţăran român, cel mai cunoscut sibian din toate timpurile, Badea Cârţan, care nu trebuie uitat.
A rămas în istorie drept unul dintre cei mai de seamă ambasadori culturali ai neamului românesc de la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, scrie pe site-ul oficial al Primăriei din Cârţişoara. S-a născut la 24 ianuarie 1849 în satul Oprea Cârțișoara, părinții săi fiind Măria și Nicolae Cârțan. Încă de copil a început să îndrăgească îndeletnicirile ciobanilor, iar de la vârsta de 5 ani Gheorghe Cârțan este trimis cu oile în poiana de la stejarul lui Vodă, unde cât era ziua de lungă, hoinărea cu ceilalți copii căutând cuiburi de păsări, culegând zmeura, mure, alune.
În ciuda faptului că bunicul său intenționase să-l trimită la școală ca să învețe carte, copilul a refuzat aceasta și astfel, la 23 aprilie 1860, își face ucenicia la stâna baciului Axinte, de la care a primit învățături despre fenomenele naturii. Era fascinat de norii care se deplasau pe cer și admira bolta cerească plină de stele.
Dorința de învățătură l-a încercat la vârsta de 16 ani, cartea fiind “lumina și mân-tuirea sufletului său”. A citit cărți despre rădăcinile poporului român, despre asuprirea neamului nostru de către stăpâni străini și a înțeles importanța unei culturi trainice. Prin carte a înțeles necesitatea emancipării cultural-naționale a românilor de peste granițele politice ale vremii și faptul că, prin cultura și unitate națională, transilvănenii lipsiți de drepturi puteau aspira la o dezvoltare social-economică.
Dintr-un păstor de oi, Badea Cârțan devine păstor de oameni, luminându-i pe ărani, aducând desagi cu cărți din Țara Românească. A străbătut de nenumărate ori potecile peste crestele muntoase numai de ciobani știute, până în România, aducând în desagii săi numeroase cărți scrise în limba română, ascunzându-le de autoritățile maghiare în diverse locuri din munți, de unde le recupera mai târziu și le distribuia pe rând românilor transilvăneni.
Primul depozit de cărți și l-a făcut în casa mătușii Rafila, sora mamei, care își iubea nespus de mult nepotul. Mii de cărți cărate în spate de el au fost descoperite, scoase și arse de către autoritățile austro-ungare, altele confiscate (1904) din casa de la Cârțișoara, care se află și astăzi la Academia Română.
A parcurs drumul din Transilvania spre Italia de trei ori, iar la Roma, localnicii văzându-l într-o dimineață lângă columna lui Traian, au strigat “A coborât un dac de pe columnă!”
A mai făcut nenumărate drumuri în Franța, Barcelona, Ierusalim, ducând o dată cu el faptele de vitejie și iubirea de țară a românilor în războaiele desfășurate până atunci. În călătoriile sale a cunoscut multe personalități ale vremii, oameni de știință, a fost găzduit o săptămână de familia regală, unde îl cunoaște pe tatăl viitorului rege al României Mari, Ferdinand.
Badea Cârțan a fost arestat, bătut, condamnat, de zeci de ori, doar pentru că “eu le-am adus cărți că să aibă cultură (românilor ardeleni). Asta-i crimă? Crimă este fapta jendari-lor care mi-au ars cărțile” declara la unul dintre procesele sale.
Prin căratul cărților dintr-o parte în alta a Carpaților a contribuit la adâncirea conștiinței naționale la românii ardeleni, dând speranțe pentru dezvoltarea culturii neamului său.
A murit la vârsta de 62 de ani, la data de 7 august 1911, la poalele munților Bucegi, cu șapte ani înainte de a vedea visul împlinit și anume Unirea Țărilor Române. A fost înmormântat cu mare cinste la Sinaia de membrii Ligii Culturale.
