„La câțiva oameni distanță de tine” în regia lui Radu Afrim după un text de Dan Coman aduce pe scenă dramele și poveștile a două familii din Bistrita.
Jocul impecabil al actorilor, viziunea regizorală sensibilă și emoționantă dar și textul foarte bun transformă spectacolul într-o poezie a oamenilor simpli, a momentelor mici din viață, a clipei efemere, a familiei ca esență a fiecărui om.
Suntem într-un carusel al emoțiilor. Lejeritatea cu care noi spectatorii suntem trecuți în valuri, de la râs în hohote la tristețe și chiar lacrimi, dovedește măiestria lui Radu Afrim de a reuși să ne planteze drept în mijlocul poveștilor făcându-ne să le simțim, să le adoptăm ca fiind ale noastre. Cineva din familia noastră sigur este acolo pe scenă. Poate este mama care a plecat la muncă în străinătate și pe care și noi am așteptat-o ani în șir să se întoarcă. Poate este tatăl alcoolic de care ne este rușine dar pe care îl iubim. Poate este sora noastră plecată în America încearcând să-și contruiască o viață, mintindu-ne mereu că e bine. E fratele nostru care se chinuie să trăiască și să nu-și ia viața. Poate suntem chiar noi acolo, într-o relație în care nu mai primim nimic, de care fugim și ne ascundem, încercănd să ne salvam cât a mai rămas din viața noastră. Sau povestea asta este despre fiul nostru pe care nu-l înțelegem, despre fiica pe care n-o cunoaștem… despre toate dramele, tristețile dar și micile bucurii pe care le ducem cu noi, care ne definesc și ne umanizează.
Asta mi se pare cea mai reușită formă de artă a unei piese de teatru, să te facă să o simți că ar fi despre tine.
Cele două povești de familie care alcătuiesc acest spectacol sunt reprezentative pentru realitatea familiilor din România, totul este atât de credibil și real. Radu Afrim se joacă din nou cu relațiile de familie, cu sondarea sentimentelor umane, cu dependețele și violența în familie, cu singurătăți, dureri și moarte. Am putea avea plecând de la teatru, răspunsuri revelatoare despre de ce oamenii se mint, de ce se ascund, de ce se tem, de ce sunt singuri…
Prin atmosfera de comedie a piesei se insinuează lin înspre noi, poezia și dramele acestor personaje care ne pătrund încet pe sub piele, trezindu-ne cu ele acasă, în vise sau gânduri.
Au trecut ore de la spectacol și noi căutăm încă fotografii de familie de care ne este rușine, ne gândim la ce am fi putut spune ca să nu mințim, la cum am putea iubi când nu mai iubim, la ce distanțe ne despart de oamenii de lângă noi.
Tu cum măsori distanța dintre tine și oameni?
La câțiva oameni distanță de tine
De: Dan Coman
Regia: Radu Afrim
Distribuţia:
Story 1:
Marius Manole – Victor
Natalia Călin – Mama
Flavia Giurgiu – Eliana
Marius Bodochi – Isidor
Ștefan Iancu – Christopher
Mirela Oprișor – Coralia/Camerista
Marius Manole/ Flavia Giurgiu – Babă 1/ 2
Story 2
Marius Bodochi – Tatăl
Mirela Oprișor – Mama
Ștefan Iancu – Jimmy
Marius Manole – Frau Klara
Producător: Teatrul Național “I.L. Caragiale”București
Co-producător: Centrul Cultural „George Coșbuc” Bistrița
Fotografii: Sebastian Marcovici
