Amputarea membrelor este realizată de chirurgi atunci când o leziune traumatizantă, cum ar fi o rană de război sau un accident de maşină, provoacă o distrugere masivă a ţesuturilor sau în caz de infecţie sau boală gravă. Însă oamenii nu sunt singurii care efectuează astfel de intervenţii, informează G4Media, care citează AGERPRES.
Procesul de amputare în sine durează cel puţin 40 de minute şi uneori mai mult de trei ore, fiind realizat prin muşcături constante la nivelul articulaţiei.
În cazul amputaţiilor realizate după o leziune la partea superioară a piciorului, rata de supravieţuire documentată a fost de aproximativ 90-95%, comparativ cu aproximativ 40% pentru leziunile rămase neîngrijite. Pentru leziunile de la nivelul inferior al piciorului la care s-a efectuat doar curăţarea, rata de supravieţuire a fost de aproximativ 75%, comparativ cu aproximativ 15% pentru leziunile rămase neîngrijite.
Îngrijirea rănilor a fost documentată şi la alte specii de furnici, care aplică o secreţie glandulară eficientă şi cu efect de antibiotic asupra camarazilor răniţi. Însă specia furnicilor-tâmplar din Florida nu dispune de o astfel de glandă.
Furnicile, care au şase picioare, rămân pe deplin funcţionale după pierderea unui membru.
Furnicile femele sunt cele care au fost observate având acest comportament.