Nu aș fi vrut să treacă festivalul fără să amintesc două spectacole care mi-au plăcut mult de tot.
Hedwig and the Angry Inch de John Cameron Mitchell, regizat de Răzvan Mazilu și montat la Teatrul „Stela Popescu” București a fost genul de show pe care îl ții minte.
Deși musicalurile nu sunt chiar genul meu de spectacole, Hedwin a fost foarte bun, datorită subiectului abordat dar și interpretării de excepție.
Un muzician transsexual își spune pe scena povestea vieții lui, cu drame, ratări, iubiri și multă dragoste pentru muzică. Un spectacol dar și un concert pop rock despre ce înseamnă să fii marginalizat și umilit pentru orientarea sexuală, despre a fi neînteles, despre disperarea de vrea să fi iubit și a-ți căuta toată viața jumătatea.
Lucian Ionescu în rolul lui Hedwig este minunat, un star rock absolut, l-am iubit pur și simplu.
Foto Sebastian Marcovici
Apoi aș mai aminti spectacolul Balena de la Teatrul Metropolis, Regia: Andrei Huțuleac.
Sorin Miron în rolul unui bolnav, pe moarte, suferind de obezitate morbidă și probleme de inimă, impresionează prin întruchiparea perfectă a acestui personaj de 250 de kg. Îmbrăcat într-un costum enorm cu burete în care se adaptează incredibil, Sorin Miron joacă un personaj bolnav, care își petrece ultimele zile din viață tinând cursuri de scriere online și încercând să repare relația cu fiica sa adolescentă, plină de furie și frustrări.
Bunătatea, calmul, cadoarea, căldura și iubirea acestui om pe moarte sunt lucrurile care emoționează profund în acest spectacol. Mai mult decât moartea. O piesă sensibilă, o poveste frumoasă despre salvare, despre acceptare și mai ales despre iubire.
Pentru acest rol, Sorin Miron a fost nominalizat la premiile Uniter pentru categoria cel mai bun actor.
Foto: Nicolae Gligor
